PARAȘUTÍSM s. n. tehnica și sportul lansării cu parașuta. (< fr. parachutisme) Vezi definitia »

PANTEÍSM s.n. Concepție filozofică monistă potrivit căreia divinitatea este identificată cu întreaga natură. [Pron. -te-ism. / < fr. panthéisme, cf. gr. pas – tot, theos – zeu]. Vezi definitia »

CATEHÍSM, catehisme, s. n. 1. Expunere a principiilor religiei creștine, sub formă de întrebări și răspunsuri; catihis; carte care cuprinde această expunere. 2. Fig. Lucrare în care se expune riguros esența unei doctrine, a unei concepții. – Din ngr. katéhismos. Vezi definitia »

NATURALÍSM s.n. 1. Tendință în literatură și artă de a reconstitui realitatea cât mai fidel, chiar în aspectele ei neesențiale (uneori accentuând laturile urâte, vulgare). 2. Curent literar apărut în Franța în a doua jumătate a sec. XIX sub influența scientismului și pozitivismului, care susținea ideea determinismului social și (mai ales) biologic în explicarea caracterelor umane. 3. Stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natură (animale, plante, figuri umane). 4. Doctrină potrivit căreia nu există supranatural, natura existând prin ea însăși, printr-un principiu imanent ei. 5. Doctrină după care viața morală trebuie să se conformeze legilor naturii. [Cf. fr. naturalisme]. Vezi definitia »

ALELOMORFÍSM s. n. totalitatea relațiilor dintre alelele aceluiași caracter. (< fr. allélomorphisme) Vezi definitia »