TÂLHÁR, tâlhari, s. m. 1. Persoană care comite o tâlhărie; bandit. ♦ Epitet dat unui om ticălos, nemernic. 2. (Fam.) Ștrengar, hoțoman, șmecher. [Var.: (reg.) tălhár s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

PARITÁR, -Ă, paritari, -e, adj. Care satisface o anumită paritate. Vezi definitia »

TRĂISTÁR, trăistari, s. m. Meșteșugar care face traiste. – Din traistă + suf. -ar. Vezi definitia »

CONCENTRAȚIONÁR, -Ă, concentraționari, -e, adj. Privitor la lagărele de concentrare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. concentrationnaire. Vezi definitia »

călifár (călifári), s. m. – Pasăre de apă, varietate de rață sălbatică (Tadorna casarca). Gr. ϰαλλίφαρος „bine îmbrăcat” (Scriban); cf. bg. kalefar, kilifar. Este puțin probabilă explicația lui Cihac, II, 487, bazată pe mag. kanály fehér, numele altei păsări de apă. Vezi definitia »