TRÁPĂ s. f. 1. capac rabatabil sau culisant care acoperă o deschizătură în podeaua unei scene, a unui vagon, a unei (aero)nave etc.; deschizătură pe care o acoperă un asemenea capac. 2. acoperământ discret pus la o capcană pentru prinderea în stare vie a animalelor. (< fr. trappe) Vezi definitia »

SÉPTIMĂ² s.f. Una dintre pozițiile de apărare la scrimă. [< fr. septime]. Vezi definitia »

scursătúră, scursătúri, s.f. (înv.) apă stătută de ploaie sau reziduală, adunată într-o adâncitură. Vezi definitia »

GEÓDĂ s.f. 1. Cavitate a unei roci căptușite cu minerale cristalizate; druză. 2. Cavitate patologică în diverse țesuturi (oase, plămâni). [< fr. géode, cf. lat., gr. geodes]. Vezi definitia »

TRÂMBICIOÁRĂ, trâmbicioare, s. f. Diminutiv al lui trâmbiță. – Trâmbiță + suf. -icioară. Vezi definitia »