STRANGULÁ vb. I. tr., refl. a (se) sugruma, a (se) gâtui. II. tr. 1. a înăbuși, a sufoca. ◊ (fig.) a împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertățile). 2. a reduce, pe o porțiune mică, diametrul unei conducte. (< lat. strangulare) Vezi definitia »

a băga boala (în cineva) expr. a excita (pe cineva), a ațâța (pe cineva). Vezi definitia »

DEMANTELÁ vb. tr. 1. a demola sistematic dispozitivele de apărare ale unei cetăți spre a o scoate din sistemul defensiv. 2. (fig.) a dezorganiza, a destrăma. (< fr. démanteler) Vezi definitia »

boala a secoluluițehnologica? Vezi definitia »

ắla (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăla), g.-d. ắluia, pl. ắia; f. áia, g.-d. ắleia, pl. álea, g.-d. pl. m. și f. ắlora Vezi definitia »