OARECÍCĂ s. f. (Reg.) Un lucru oarecare. – Oarece + suf. -ică. Vezi definitia »

carfíță (-țe), s. f. – Ac cu gămălie. Ngr. ϰαρφίτσα (Roesler 569; Gáldi 158). Vezi definitia »

castană, castane s. f. lovitură dată în creștet cu articulațiile oaselor metacarpiene. Vezi definitia »

COBALTÍNĂ s. f. Minereu de cobalt și arsen, de culoare cenușie-roz, cu un pronunțat luciu metalic. – Din fr. cobaltine. Vezi definitia »

móceră (-re), s. f. – (Maram.) Mlaștină, smîrc. Rut. močar (Candrea), sl. moča, din sl. mokrŭ „udat”. – Der. moceriță (var. mocioriță), s. f. (mlaștină), din bg. močor; mocirlă, s. f. (mlaștină, smîrc; gunoi, mediu corupt), mr. mucirlă, cu suf. expresiv -irlă, cf. ciocîrlă (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 381; Cihac, II, 200; Berneker, II, 70; Conev 40), cf. pol. moczyła, mag. mocsolya, bg., sb., cr. mocar; mocirlos (var. Maram. mociros), adj. (mlăștinos); morșilă, s. f. (Banat, mocirlă). Cf. mocrotă. Vezi definitia »