aiár (-re), s. n. – Etalon de greutăți și măsuri. – Mr. aiare. Tc. ayar, din arab. ‘ijār (Șeineanu, III, 3; Lokotsch 899); cf. ngr. ἀγιάρι, bg. aiar. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

VĂSÁR, văsari, s. m. (Reg.) Meseriaș care face (și vinde) vase, recipiente de lemn. – Vas + suf. -ar. Vezi definitia »

ALÁR, -Ă adj. (Ant.) Referitor la ală; din aripile unei armate. // s.m.pl. Trupe de cavalerie care asigurau flancurile. [< lat. alaris, alares]. Vezi definitia »

EMISÁR² s. n. 1. colector (1) pentru evacuarea apelor în exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale. 2. limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. (< fr. émissaire) Vezi definitia »

jinár s.m. (reg.) numele unei plante de apă. Vezi definitia »