REÁL², -Ă, reali, -e, adj. 1. Care are o existență obiectivă, independentă de conștiință sau de voință, care există în realitate; obiectiv, adevărat. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce există, ceea ce este real; realitate. 2. De netăgăduit; efectiv, indiscutabil, veritabil. 3. (În sintagmele) (Ec. pol.) Valoare reală = valoarea intrinsecă în aur a unei monede. (Jur.) Drept real = drept pe care o persoană îl exercită asupra unui lucru în mod direct și imediat. Secție reală sau învățământ real = secție a unui liceu ori învățământ în care se studiază cu precădere disciplinele exacte. Imagine reală = imagine a unui obiect obținută cu un instrument optic (și care poate fi prinsă pe un ecran, pe o peliculă). Număr real = număr care poate fi exprimat ca limită a unui șir convergent de numere raționale. [Pr.: re-al] – Din lat. realis, it. reale, germ. real, fr. réel. Vezi definitia »

științiál, științiálă, adj. (înv.) științific. Vezi definitia »

ARHIEPISCOPÁL, -Ă adj. Care ține de un arhiepiscop sau de o arhiepiscopie. [Cf. lat. archiepiscopalis, fr. archiépiscopal]. Vezi definitia »

SINCLINÁL, sinclinale, s. n. (Geol.) Cută a straturilor din scoarța pământului care prezintă aspectul unei albii cu concavitatea îndreptată în sus. – Din fr. synclinal. Vezi definitia »

AUGURÁL, -Ă adj. referitor la auguri. (< lat. auguralis, fr. augural) Vezi definitia »