RAR, -Ă, rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, într-un șir de lucruri sau de ființe de același fel, se află față de celelalte la o distanță mai mare decât cea obișnuită. 2. (Despre un întreg) Care are elementele componente mai depărtate unele de altele decât de obicei. Pânză rară. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectuează sau se succedă la intervale mai depărtate sau într-un timp mai lung decât cel obișnuit; care se desfășoară într-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este puțin numeros, care se găsește numai în puține locuri sau apare la intervale mai depărtate. ♦ Neobișnuit, excepțional. 5. Distins, ales, scump, prețios (prin faptul că nu se întâlnește prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatră rară = piatră prețioasă. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreajă de pescuit, cu o împletitură rară (I 2). – Lat. rarus. Vezi definitia »

MONOBRĂZDÁR, monobrăzdare, adj., s. n. (Plug) cu un singur brăzdar. – Mono- + brăzdar. Vezi definitia »

BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care lucrează sau vinde blănuri. – Din blană + suf. -ar. Vezi definitia »

TROHLEÁR, -Ă adj. (Med.) Al trohleei. [Pron. -le-ar. / cf. lat. trochlearis, fr. trochléaire]. Vezi definitia »

ANTIPARAZITÁR, -Ă, antiparazitari, -e, adj., s. n. (Substanță) care previne sau combate paraziții animali sau vegetali. – Din fr. antiparasitaire. Vezi definitia »