VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar. Vezi definitia »

ilișár, ilișári, s.m. (înv.) persoană care strângea ilișul (v.). Vezi definitia »

TERȚIÁR², -Ă adj. 1. care reprezintă al treilea stadiu, a treia fază în dezvoltarea unui lucru. ♦ (ec.) sector ~ = sector al activității economice a unei țări, neproducător direct de bunuri, reprezentat preponderent de comerț și prestații (transporturi, administrație etc.). ◊ (med.; despre simptome) care apare după primele două faze ce caracterizează o boală. 2. eră ~ă (și s. n.) = neozoic. 3. (despre faună, floră, formații geologice) care aparține erei terțiare² (2). (< fr. tertiaire, lat. tertiarius) Vezi definitia »

ANUCLEÁR, -Ă adj. (despre eritrocite) fără nucleu. (< engl. anuclear) Vezi definitia »

AMBÁR, ambare, s. n. V. hambar. Vezi definitia »