CASTRAVÉTE, castraveți, s. m. 1. Plantă legumicolă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar = a da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească. 2. (Zool., în compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refăcut din castraveți (pl. lui castraveț < bg. krastaveț, krastavița). Vezi definitia »

PROXIMITÁTE s. f. apropiere imediată (în spațiu, timp, rang). (< fr. proximité, lat. proximitas) Vezi definitia »

RAPACITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi rapace; cupiditate, lăcomie. – Din fr. rapacité, lat. rapacitas, -atis. Vezi definitia »

IMPURITÁTE s. f. 1. (și fig.) lipsă de puritate; starea a ceea ce este impur. 2. corp, substanță străină care se găsește în masa unui material. (< fr. impureté, lat. impuritas) Vezi definitia »

RUDIMENTARITÁTE s.f. (Rar) Însușirea a tot ce este rudimentar. ♦ Lipsit de finețe; rudimentarism. [< rudimentar + -itate]. Vezi definitia »