Definita cuvantului muștiuc
MUȘTIÚC s. n. 1. capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambușură. 2. capătul metalic cu care se termină un furtun. 3. piesă de oțel sau de lemn căptușit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau țiglele. (< germ. Mundstück)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu muștiuc
surdúc (curi), s. n. – Rîpă, hîrtoapă, prăpastie. Tc. surduk (Șeineanu, II, 329), cf. sb. surduk, mag. szurdok. În Mold. Vezi definitia »
ZĂPĂÚC, -Ă adj. v. zăbăuc. Vezi definitia »
SAMBÚC I. s.n. punte volantă a unei mașini de război medievale, care se lăsa dintr-un turn de asediu pe zidurile cetății asediate. II. s.f. un fel de harfă cu patru coarde, la greci. (< fr. sambuque, lat. sambuca, gr. sambuke) Vezi definitia »
BUC1 subst. (Reg., în expr.) Într-un buc = într-o clipă, foarte repede. Vezi definitia »
MUȘTIÚC s. n. 1. capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambușură. 2. capătul metalic cu care se termină un furtun. 3. piesă de oțel sau de lemn căptușit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau țiglele. (< germ. Mundstück) Vezi definitia »