MANUSCRÍS, -Ă, manuscriși, -se, s. n., adj. 1. S. n. Text scris de mână sau, p. ext., dactilografiat. ◊ Loc. adj. și adv. În manuscris = (încă) netipărit. 2. Adj. (Despre texte, lucrări) Scris cu mâna sau, p. ext., dactilografiat. [Var.: (înv.) manuscrípt s. n.] – Din lat. manuscriptus (după scris). Vezi definitia »

ANONYMUS CARANSEBESIENSIS (sau LOGOSHIENSIS), denumire dată atît autorului necunoscut al uni dicționar român-latin manuscris din jurul anului 1700, cît și dicționarului însuși (primul dicționar biling cu româna ca limbă de bază, scris cu litere latine). S-a emis ipoteza că autorul ar fi Mihail Halici. Vezi definitia »

tahmís s.n. (înv.) prăjirea și pisarea cafelei. Vezi definitia »

BEAUVAIS [bové], oraș în N Franței (Île-de-France), la NV de Paris; 5,8 mii loc. (1982, cu suburbiile). Ind. chim., tractoare. Celebru prin manufactura națională de tapiserie, întemeiată în 1664. Catedrală gotică (sec. 13-16). Vezi definitia »

FÍRNIS s. n. soluție folosită ca grund în lemnărie sau la prepararea vopselelor, a chiturilor. (< germ. Firnis) Vezi definitia »