FACULTATÍV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. – Din fr. facultatif. Vezi definitia »

ASOCIATÍV, -Ă adj. 1. Relativ la asociație (3) [în DN]. 2. (Mat.; despre o operație) Care, repetată și aplicată unui șir de factori, conduce la același rezultat, independent de cum sunt grupați acești factori. [< fr. associatif]. Vezi definitia »

DEFECTÍV, -Ă adj. (Despre părți de vorbire flexibile) Care nu are unele forme; nefolosit la toate formele flexionare. [Cf. lat. defectivus, fr. défectif]. Vezi definitia »

epAUiV <a href=„http://aujdwfvsyzhl.com/”>aujdwfvsyzhl</a>, [url=http://ndzrqejxuwtm.com/]ndzrqejxuwtm[/url], [link=http://zhopszvkhceo.com/]zhopszvkhceo[/link], http://grtnlmbyglky.com/ Vezi definitia »

CUMULATÍV, -Ă, cumulativi, -e, adj. Care cumulează. ♦ (Adverbial) Concomitent, în același timp, simultan. – Din fr. cumulatif. Vezi definitia »