INTEGRÁL, -Ă adj. 1. Întreg, neîmpărțit, complet. ◊ Făină integrală = făină obținută prin măcinarea grâului, din care s-au extras grișul și făina albă. 2. Calcul integral = calcul opus calculului diferențial, care studiază proprietățile și aplicațiile integralelor. [< fr. intégral, cf. lat. integer – întreg]. Vezi definitia »

VIRGINÁL², -Ă adj. 1. de fecioară; virgin. 2. (fig.) candid, pur. (< fr. virginal, lat. virginalis) Vezi definitia »

CIRCUMSTANȚIÁL, -Ă adj. care depinde de o circumstanță. ♦ complement ~ (și s. n.) = complement care arată împrejurarea în care se desfășoară acțiunea verbului; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție subordonată cu funcție de complement circumstanțial al unui verb din regentă. (< fr. circonstanciel) Vezi definitia »

ANTICONCEPȚIONÁL, -Ă, anticoncepționali, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică fecundația. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonceptionnel. Vezi definitia »

cfartál (-luri), s. n. – Sector, cartier. – Var. cvartal. Germ. Quartal „trimestru”, prin intermediul rus. cvartal „cartier”. Înv. (sec. XIX). Vezi definitia »