AMATORÍSM s.n. Practicare a unui sport, a unei arte etc. ca amator și nu ca profesionist. [< amator + -ism, cf. fr. amateurisme]. Vezi definitia »

DUALÍSM s. n. 1. Concepție, doctrină care consideră ca principiu al existenței două elemente diferite și ireductibile, materia și spiritul. 2. (Impr.) Dualitate. 3. Formă de conducere statală realizată, în 1867, printr-o uniune personală între Austria și Ungaria. [Pr.: du-a-] – Din fr. dualisme. Vezi definitia »

SCIENTÍSM¹ s.n. Concepție de esență pozitivistă care consideră știința concepută ca un ansamblu de cunoștințe exacte, singura în măsură să rezolve toate problemele cunoașterii. ♦ Poziție teoretică avansată a unor savanți cu vederi dialectice, dar care nu au ajuns la un materialism consecvent. [Pron. sci-en-. / < fr. scientisme, cf. it. scientismo]. Vezi definitia »

NEORAȚIONALÍSM s.n. Curent filozofic antipozitivist, care încearcă să integreze în mod coerent luarea în considerare a factorului subiectiv al cunoașterii într-o concepție ce consideră că teoria este subordonată obiectului existent independent de subiect. [Pron. ne-o-ra-ți-o-. / < fr. néo-rationalisme]. Vezi definitia »

EPILOGÍSM s.n. Calcul, reflecție, examen, cercetare. [< gr. epilogismos, epi – la urmă, logismos – raționament]. Vezi definitia »