EXTRAPOLÁȚIE s. f. extrapolare. (< fr. extrapolation) Vezi definitia »

DISOLÚȚIE, disoluții, s. f. (Franțuzism) Descompunere, dezagregare; decădere, degradare. – Din fr. dissolution. Vezi definitia »

ORTOGRAFÍE s.f. Totalitatea regulilor proprii unei limbi prin care se stabilește scrierea corectă a cuvintelor; aplicarea acestor reguli. [< lat. orthographia, cf. gr. orthographia < orthos – drept, grapheia – a scrie]. Vezi definitia »

INCANTÁȚIE s. f. 1. formulă magică recitată sau cântată, de vraci, la farmece și vrăji. 2. stare de extaz, încântare; farmec, vrajă. (< fr. incantation, lat. incntatio) Vezi definitia »

RADIOCRONOLOGÍE s. f. determinarea vârstei unei roci prin dozarea unui element radioactiv. (< fr. radiochronologie) Vezi definitia »