LATICLÁVĂ s. f. fâșie lată de purpură care împodobea toga purtată de senatorii romani. ◊ toga însăși. (< fr. laticlave, lat. laticlava) Vezi definitia »

SIBÍLĂ s.f. Femeie căreia cei vechi îi atribuiau darul de a prevedea viitorul, fiind inspirată de zei. [< lat., gr. sibylla]. Vezi definitia »

petrecătúră s.f. (înv.) 1. cortegiu de înmormântare; ceremonie de înmormântare. 2. (reg.) trecătoare îngustă; chei. Vezi definitia »

cáună (-ne), s. f. – Mină. Origine incertă. După Pușcariu 324 și DAR, de la un lat. *cavina, de la cavus „gol, scobitură”. DAR pare a identifica acest cuvînt cu caulă, s. f. (ponton). Eset posibil să fie vorba de o var. de la găunos vezi cuvîntul. Vezi definitia »

cardeală, cardeli s. f. 1. furt. 2. bătaie. Vezi definitia »