tutuí¹, tutuiésc, vb. IV (reg.) a zăpăci, a deruta. Vezi definitia »

a-i bubui (cuiva) mintea expr. (iron.) a avea idei sau propuneri extravagante; a vorbi prostii. Vezi definitia »

săcúi, săcúie, s.n. (reg.) 1. săculeț care se poartă atârnat de gât; trăistuță; săculeț în care se pun la stors fagurii. 2. săculeț în care se pune cașul la scurs; sedilă. 3. mezel de porc. 4. botniță pentru vițel. Vezi definitia »

SCHINGIUÍ, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ A deforma, a stâlci, a poci. A schingiui limba. – Schingi + suf. -ui. Vezi definitia »

váca-Dómnului (insectă) s. f. art., g.-d. art. vácii-Dómnului Vezi definitia »