Definita cuvantului nard
NARD s. m. 1. nume dat unor specii de plante originare din regiunea munților Himalaia; (spec.) plantă cu rădăcina scurtă, groasă, fibroasă și foarte aromată, cu flori roșii-purpurii. 2. esență parfumată din rădăcina de nard (1). (< fr. nard, lat. nardus, gr. nardos)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu nard
PICÁRD, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Picardia. ◊ (s. n.) dialect vorbit în Picardia. (< fr. picard) Vezi definitia »
ABSÚRD, -Ă, absurzi, -de, adj. Care contrazice gândirea logică; care nesocotește legile naturii și ale societății; contrar bunului simț. ♢ Loc. adv. Prin absurd = prin admiterea unui raționament fals sau a unei premise false. ♦ Reducere la absurd = metodă de demonstrare a unui adevăr arătând că nici un alt punct de vedere afară de cel propus nu se poate susține. – Fr. absurde (lat. lit. absurdus). Vezi definitia »
PENTACÓRD s.n. 1. Liră cu cinci coarde. 2. Grup de cinci trepte succesive ale unei scări muzicale. [< fr. pentacorde, cf. gr. pente – cinci, chorde – coardă]. Vezi definitia »
BOUCHARD [bușár], Charles Jacques (1837-1915), fiziolog francez. Prof. univ. la Paris. A descoperit că insuficiența musculaturii stomacului este cauza dilatării lui (boala B.); a stabilit raportul dintre cantitatea de urină și cea totală a substanțelor solide din ea (coeficientul B.). M. de onoare al Acad. Române (1911). Vezi definitia »
BASTÁRD, -Ă s.m. și f. 1. Copil din flori, nelegitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii diferite; corcitură. V. hibrid. [< it. bastardo]. Vezi definitia »