gîde (gîzi), s. m. – 1. Călău. – 2. Tiran. – 3. (Arg.) Judecător. Sl. (bg.) gidija „nebun, extravagant, temerar”, poate de origine orientală. Sec. XVII. Semantismul nu este foarte clar. După Cihac, II, 111, din ceh., pol. kat „călău”, ceea ce nu pare posibil. – Der. ghidan, s. m. (nume propriu de cîine), pentru a cărui variație vocalică cf. gîză-ghiză; ghidănac, s. n. (ciocan; ciomag); ghidălan, s. m. (vlăjgan); ghiduș, s. m. (caraghios, bufon), cu suf. -uș; ghidușesc, adj. (caraghios); ghidușie, s. f. (caraghioslîc). Ghiduș este considerat de Philippide, Principii, 64 și DAR ca der., de la ghidi; de Lacea, Dacor., III, 750 și la Scriban din mag. büdös „puturos”, de unde provine și săs. bidusch; și de Drăganu, Dacor., VI, 276-80, din mag. gidós „păstor de capre”, aluzie la un obicei popular de Crăciun. Nici una din aceste explicații nu ni se pare convingătoare. Vezi definitia »

TRIGLÍDE s. n. pl. familie de pești osoși: rândunica-de-mare. (< fr. triglides) Vezi definitia »

FELÍDE s.n.pl. Familie de mamifere carnivore cu corpul zvelt, gâtul scurt, capul rotund și cu ghearele retractile, cuprinzând râsul, pantera, tigrul, leul, leopardul, jaguarul, puma etc.; feline; (la sg. felídă) animal din această familie. [< fr. félidés, cf. lat. felis – pisică]. Vezi definitia »

CIRIPÉDE a. n. pl. subclasă de crustacee marine, fixate sau parazite, la care picioarele, fiind adaptate la prinderea hranei, s-au transformat în ciri. (< fr. cirripèdes) Vezi definitia »

SUCCÉDE vb. III v. succeda. Vezi definitia »