Definita cuvantului zbuciuma
ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I. ~ (din smâc, prin intermediul evoluției: smăcina > *sbăcina > *sbucina și încrucișare formală evidentă cu bucium1 [; sau din lat. bucināre; sau din bucium1, fără a-i putea însă explica semantismul] – din rom. provine ngr. μπουτσμω̃)
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zbuciuma
ulamá (-ále), s. f. – Ciucure, franj. Tc. ulama (Candrea). Vezi definitia »
GUMÁ vb. tr. 1. a aplica un strat de gumă sau de cauciuc pe suprafața unui obiect. 2. a aplica un strat de clei, de lipici, pe dosul unei etichete, mărci poștale etc. (după fr. gommer) Vezi definitia »
SUGRUMÁ, sugrúm, vb. I. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (pentru a-l omorî prin sufocare); a gâtui, a strangula. ♦ Fig. (Despre haine) strânge prea tare corpul, împiedicând mișcările, respirația. 2. Tranz. Fig. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. Fig. A înăbuși cu violență o acțiune, o manifestare; a reprima, a lichida. 4. Refl. (Despre ape, drumuri etc.) A se îngusta (brusc), a se gâtui. – Su(b) + gruma(z). Cf. sugușa. Vezi definitia »
îmbălsăma, îmbălsămez v. t. (intl.) a omorî, a ucide. Vezi definitia »
DESUBLIMÁ vb. intr., tr. (despre substanțe) a trece direct din stare gazoasă în stare solidă. (< fr. désublimer) Vezi definitia »