SUPOZITÓR s.n. Medicament în stare solidă și de formă lunguiață, care se administrează pe cale anală. [< fr. suppositoire]. Vezi definitia »

DESFĂTĂTÓR, -OÁRE, desfătători, -oare, adj. Care-ți desfată ochii sau simțurile; încântător, plăcut. – Desfăta + suf. -ător. Vezi definitia »

FLOCUȘÓR, flocușori, s. m. Diminutiv al lui floc. – Floc + suf. -ușor. Vezi definitia »

IJDERITÓR, IJDERITOÁRE, ijderitóri, ijderitoáre, adj. (Înv.) Creator, făcător. (din ijderi + suf. -(i)tor) Vezi definitia »

CURATÓR s. m. 1. persoană care exercită atribuțiile stabilite printr-o curatelă. 2. cel care lichidează o firmă falimentară. 3. administrator al unei case memoriale. (< fr. curateur, lat. curator) Vezi definitia »