ANTICONFORMÍSM s. n. nonconformism. (< fr. anticonformisme) Vezi definitia »

ANTIPAPÍSM s. n. Stare a bisericii catolice în perioada în care este condusă de un antipapă. – Din fr. antipapisme. Vezi definitia »

HIPERGENITALÍSM s. n. 1. supradimensionare a organelor genitale externe. 2. secreție exagerată a glandelor genitale; hipergonadism. ◊ hiperactivitate sexuală. (< fr. hypergénitalisme) Vezi definitia »

SUPREMATÍSM s.n. Grupare abstracționistă în pictura rusă a celui de-al doilea deceniu al sec. XX și teorie estetică care susține supremația sensibilității „pure”, exprimată prin acțiunea formelor geometrice și a culorii asupra simțurilor. [< rus. suprematizm]. Vezi definitia »

CATASTROFISM (‹ fr.) s. n. Teorie potrivit căreia în istoria Pămîntului, după lungi perioade de repaus, ar interveni revoluții explozive (cataclisme) ce schimbă radical înfățișarea planetei, distrugînd și lumea organică. Explicit formulat (1812), de paleontologul francez, G. Cuvier, c. a fost dezvoltat de alți naturaliști (A.M. D’Orbigny, L. Élie de Beaumont ș.a.), care au stabilit chiar și numărul cataclismelor, urmate de „acte de creație” a speciilor. V. evoluționism (1). Vezi definitia »