RIGÍD, -Ă adj. 1. (despre corpuri) care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare; lipsit de flexibilitate; țeapăn. ◊ (tehn.; despre piese, legături) fix, imobil. 2. (fig.) care nu admite abateri; sever, neînduplecat, intransigent. (< fr. rigide, lat. rigidus) Vezi definitia »

POLIPLOÍD, -Ă adj. Care prezintă poliploidie. [Pron. -plo-id. / < fr. polyploïde]. Vezi definitia »

SAPÍD, -Ă,, sapízi, -de, adj. Gustos, savuros. (< fr. sapide, lat. sapidus) Vezi definitia »

DRUÍD s.m. Nume dat preoților vechilor celți, aleși pe viață de către nobilimea tribală, care au jucat un rol important în viața juridică și politică a triburilor până la cucerirea Galiei de către romani. [Pron. dru-id. / < fr. druide, cf. lat. druidae]. Vezi definitia »

SCLEROÍD, -Ă adj. cu aspect dur. (< fr. scléroïde) Vezi definitia »