CONFUCIANÍSM s. n. doctrină filozofică și social-politică a lui Confucius și a adepților săi, devenită apoi doctrină religioasă, care susținea că problema conducerii armonioase a societății și a statului este condiționată de perfecționarea propriei personalități. (< fr. confucianisme) Vezi definitia »

FOURIERÍSM s.n. Doctrină socialistă utopică franceză din prima jumătate a sec. XIX, care critica orânduirea capitalistă și preconiza crearea societății socialiste prin propagarea pașnică a ideilor cu privire la noua formă de organizare a producției sociale; falansterianism, garantism. [Pron. fu-ri-e-. / < fr. fouriérisme, cf. Ch. Fourier – socialist utopic francez]. Vezi definitia »

TERATÍSM s. n. malformație, monstruozitate congenitală. (< fr. tératisme) Vezi definitia »

ADAMÍSM s. n. 1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creștinismului, care apăreau goi în adunări. 2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferința pentru elementul biologic primitiv. (< fr. adamisme) Vezi definitia »

PREFORMÍSM s. n. Teorie biologică potrivit căreia dezvoltarea unui individ constă într-o simplă creștere în dimensiuni a unei structuri existente în germen. – Din germ. Präformismus. Vezi definitia »