TABULATÚRĂ s. f. 1. sistem vechi de notație muzicală cu ajutorul literelor, cifrelor și al altor semne așezate pe linii paralele, pentru instrumentele cu claviatură și cu coarde ciupite. 2. sistem de reguli componistice al artei meistersängerilor. (< germ. Tabulatur, lat. tabulatura) Vezi definitia »

POLISULFÚRĂ s.f. (Chim.) Compus sulfurat care conține mai mult sulf decât o sulfură normală. [< fr. polysulfure]. Vezi definitia »

CROMATOPLÁSMĂ s. f. 1. structură periferică nedife-rențiată a citoplasmei, impregnată cu pigmenți; cromoplasmă. 2. rețeaua cromatinei nucleare. (< fr. chromatoplasme) Vezi definitia »

SINARTRÓZĂ, sinartroze, s. f. Articulație fixă între două oase. – Din fr. synarthrose. Vezi definitia »

DERMATOMIOZÍTĂ s.f. Dermatită scleroasă, însoțită de degenerarea nesupurativă, cu contractură, a mușchilor striați. [Pron. -mi-o-. / < fr. dermatomyosite, cf. gr. derma – piele, mys – mușchi]. Vezi definitia »