ÎNVĂLMĂȘÁG, învălmășaguri, s. n. Învălmășeală (2). – În + vălmășag. Vezi definitia »

BÚNDESTAG s. n. camera inferioară a parlamentului în Germania. (< germ. Bundestag) Vezi definitia »

SAPROFÁG, -Ă adj. (despre organisme) care se hrănește cu materii organice în descompunere. (< fr. saprophage) Vezi definitia »

deság (desági), s. m. – Traistă de formă specială, alcătuită din doi saci de pînză egali, care se poartă în echilibru, agățați de umăr. – Var. desagă. Mr. disagă, tisagă, megl. disagă, istr. bisagă. Ngr. δισάϰϰι sau δισάϰϰιον, format ca lat. bisaccium (Tiktin; Candrea; Pascu, II, 32; Scriban) și probabil încrucișat cu ngr. σάγη „bagaj”; cf. bg. disagi, bisagi (după Cihac, II, 94 și Conev 65, rom. ar proveni din bg.), it. bisacce (› istr.), fr. besace. – Der. desăgar, s. m. (călugăr care caută mîncarea și o transportă în desagă; călugăr cerșetor; cerșetor); desăgăriță, s. f. (călugăriță care aduce mîncare la mănăstire); desăgi, vb. (a încărca prea mult, a împovăra; a deșela). Vezi definitia »

căpeneág (căpenége), s. n. – Haină lungă și largă, pelerină. – Var. chepeneag. Mag. kőpőnyeg (DAR; Gáldi, Dict., 86). Vezi definitia »