COPROFÁG, -Ă. coprofagi, -ge, adj. (Despre animale) Care se hrănește cu excremente. – Din fr. coprophage. Vezi definitia »

RIZOFÁG, -Ă adj. (Biol.) Care se hrănește cu rădăcini. [< fr. rhizophage, cf. gr. rhiza – rădăcină, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

BALTÁG, baltage, s. n. 1. Topor mic și ușor, cu coadă lungă, întrebuințat ca armă. ♦ (Înv. și arh.) Topor cu două tăișuri și cu coadă lungă. 2. Măciucă; ghioagă. ♦ Fig. Lovitură de baltag. [Pl. și: baltaguri. – Var.: (reg.) baltác s. n.] – Tc. balta. Vezi definitia »

bedreág (bedreáguri), s. n. – 1. Scăunel de cizmar. – 2. Capră de căruțaș. Origine necunoscută. După Cihac, din sl. bedro „femur”; însă derivarea nu este clară. DAR îl leagă de mag. bederegni „a rostogoli”, „a face să se rostogolească”; iar Scriban se gîndește la germ. Brett(er)dach „colibă”. Vezi definitia »

AREOPÁG, areopaguri, s. n. Consiliu și tribunal suprem din Atena antică. ♦ Fig. (Livr.) Adunare de savanți, de artiști de mare valoare, de mare competență. [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréopage, lat. areopagus. Vezi definitia »