piloșíe s.f. (înv. și reg.) calitatea de a fi tare; tărie, rezistență, tenacitate. Vezi definitia »

HIPOTERMÍE s.f. (Biol.) Scădere a temperaturii corpului sub normal. [Gen. -iei. / < fr. hypothermie, cf. gr. hypo – sub, thermos – căldură]. Vezi definitia »

PLEUROPNEUMOPATÍE s. f. afecțiune a pleurei și a plămânului. (< fr. pleuropneumopathie) Vezi definitia »

GRADÁȚIE s. f. 1. creștere sau descreștere graduală, pe grade. 2. fiecare dintre semnele de pe scara gradată a unui aparat, instrument de măsurat etc.; diviziune; totalitatea acestor diviziuni. 3. figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta. 4. (pict.) trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc. 5. grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea retribuției. ◊ sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește retribuția. (< fr. gradation, lat. gradatio) Vezi definitia »

SCATOLOGÍE s.f. Glumă sau literatură scabroasă în care se fac aluzii la tot felul de murdării; coprolalie. [Gen. -iei. / < fr. scatologie, cf. gr. skor – excrement, logos – vorbire]. Vezi definitia »