ESCAPÍSM s. n. concepție filozofică și etică ce preconizează evadarea din cotidian prin contemplarea „esențelor spirituale”, căutarea unui refugiu în atemporalitate. (< engl. escapisme) Vezi definitia »

HIDRARGIRÍSM s. n. Intoxicație provocată de vaporii sau sărurile de mercur. – Din fr. hydrargyrisme. Vezi definitia »

SOCIALÍSM s. n. 1. formațiune social-economică întemeiată pe proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producție și de schimb, ca urmare a desființării claselor sociale. 2. concepție social-politică care susține îngrădirea proprietății private. ♦ ~ științific = parte constitutivă a marxismului, care studiază structura și dinamica proceselor trecerii de la orânduirea capitalistă la cea comunistă; ~ utopic = ansamblu al concepțiilor premarxiste care susțineau necesitatea socialismului, dar nu cu argumente științifice, ci „raționale” și morale. 3. ansamblu de doctrine ale partidelor de stânga nemarxiste. (< fr. socialisme, germ. Sozialismus) Vezi definitia »

HIPERINSULINÍSM s.n. (Med.) Creștere a secreției de insulină. [< fr. hyperinsulinisme]. Vezi definitia »

DIAMAGNETÍSM s. n. (Fiz.) Proprietatea unui corp de a avea o magnetizare de sens contrar intensității câmpului magnetic care i se aplică. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamagnétisme. Vezi definitia »