poticálă (-ắli), s. f. – Obstacol, piedică, neajuns. Sl. potykalo. Sec. XVII, înv. – Der. poticăli, vb. (a abate; a înșela, a păcăli). Cf. poticni, potricală. Vezi definitia »

SUTÚRĂ s.f. 1. (Med.) Cusătura celor două buze ale unei răni. 2. (Anat.) Articulație fixă a oaselor late ale craniului. [< fr. suture, cf. lat. sutura]. Vezi definitia »

MICROELECTRÓNICĂ s.f. Tehnologie care studiază micșorarea continuă a pieselor și aparatelor electronice până la dimensiuni microscopice. [Gen. -cii. / et. incertă]. Vezi definitia »

CRUCIÁDĂ s. f. 1. nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediție militară împotriva unor eretici sau a adepților altei religii. 2. (fig.) campanie, luptă. (după fr. croisade, it. cruciata) Vezi definitia »

sămințétă, sămințéte, s.f. (înv.) bluză femeiască simplă, cu croiala asemănătoare cu a cămășilor bărbătești; șemizetă. Vezi definitia »