UTÍL, -Ă adj. Folositor, trebuincios, necesar. ♦ În timp util = la timp, la momentul potrivit. ♦ s.n. Ceea ce folosește la ceva. [Cf. fr. utile, lat. utilis]. Vezi definitia »

NITRÍL s.m. Substanță organică, ester al acidului cianhidric. [< fr. nitrile]. Vezi definitia »

IDIOSTÍL, idiostiluri, s. n. (Lingv.) Stil individual. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiostyle. Vezi definitia »

COMENSURÁBIL, -Ă adj. care poate fi măsurat. (< fr. commensurable, lat. commensurabilis) Vezi definitia »

UMÍL, -Ă adj. 1. care are sentimentul, conștiința lipsei sale de valoare, a inferiorității lui; smerit, modest. 2. (fig.) cu o înfățișare neîngrijită, urâtă. ◊ neînsemnat; simplu, modest. ◊ sărac, sărăcăcios. (< lat. humilis) Vezi definitia »