șorț (-țuri), s. n. – Îmbrăcăminte de protecție care se poartă dinainte. – Var. Munt., Trans. șurț. Germ. Schurze (Diez, Gramm., I, 129; Mîndrescu, 93; Cihac, II, 392; Borcea 214), prin intermediul pol. szorc, ceh. šorc, mag. surc. Vezi definitia »

MĂLÚȚ, măluțuri, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui mal; mălușor. – Mal + suf. -uț. Vezi definitia »

vacublíț (-cu-bliț) s. it, pl. vacublíțuri Vezi definitia »

solodéț, solodéțe, s.n. (reg.; la războiul de țesut) bețișor de lemn în care se introduce țeava la suveica războiului; fus, huludeț, lemnuș, sfârcel, surcel. Vezi definitia »

POHÓȚ, -OÁȚĂ, pohoți, -oațe, s. m. și f. (Reg.) Persoană ticăloasă, nemernică; persoană destrăbălată, imorală; codoș. – Din hoț. Vezi definitia »