REOMORFÍSM s. n. (Geol.) Proces prin care o rocă sau un sediment se transformă într-o masă fluidă. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéomorphisme. Vezi definitia »

EUFUÍSM s. n. limbaj manierat, prețios, rafinat și sofisticat, la modă în Anglia în epoca elisabetană. (< engl. euphuism, fr. euphuisme) Vezi definitia »

PANOPTICÍSM s.n. principiul general al noii „Anatomii politice” al cărei subiect și obiect nu sunt relațiile de autoritate ci de disciplină Vezi definitia »

MECANÍSM s.n. 1. Sistem tehnic compus din piese fixe și mobile care sunt în contact și ale cărui elemente mobile antrenează mișcarea celorlalte; (p. ext.) mod de funcționare a unui astfel de sistem. 2. Ansamblul elementelor care formează un întreg, funcționând ca un organism. 3. (Fig.) Sistem, organizare, organizație. [Var. mehanism s.n. / < fr. mécanisme, cf. lat. mechanisma]. Vezi definitia »

PARALELÍSM s.n. Starea a două linii, a două planuri paralele; (p. ext.) corespondență între două lucruri, între două persoane situate în comparație. ◊ Paralelism psihofizic (sau psihofiziologic) = concepție dualistă care consideră că fenomenele fiziologice și cele psihice nu prezintă nici un fel de relații cauzale între ele. ♦ Procedeu de compoziție, specific în general poeziei populare, constând în succesiunea unor sintagme identice sau asemănătoare ca schemă a structurii sintactice. [< fr. parallélisme, cf. gr. parallelismos < para – lângă, allelos – unul cu altul]. Vezi definitia »