DECLARATIVÍSM s. n. caracter declarativ. (< declarativ + -ism) Vezi definitia »

BIROCRATÍSM s. n. 1. Mod de a rezolva problemele administrative în spirit formalist, cu complicații inutile, care aduc întârzieri păgubitoare. 2. (În munca politică) Înlocuire a muncii politice cu munca administrativă. – Din birocrat + suf. -ism. Vezi definitia »

CENTRÍSM s.n. Curent politic oportunist și conciliatorist apărut în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziție de mijloc, situată între oportuniștii fățiși și aripa revoluționară. [Cf. rus. țentrizm, germ. Zentrismus]. Vezi definitia »

HIPERTIROIDÍSM s. n. hipertiroidie. (< fr. hyperthyroïdisme) Vezi definitia »

TRANSFORMÍSM s. n. Concepție biologică după care speciile de vegetale și animale se află într-un continuu proces de transformare; evoluționism. – Din fr. transformisme. Vezi definitia »