CIÓRBĂ, ciorbe, s. f. Fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea și cu carne. ◊ Expr. A se amesteca în ciorba cuiva (sau a altuia) = a se amesteca (nedorit) în afacerile, în treburile altuia. A pune (sau a băga etc.) pe toți într-o ciorbă = a considera și a trata la fel mai mulți oameni, fără a ține seama de valoarea, situația etc. lor deosebită. – Din tc. çorba. Vezi definitia »

CAMBÚZĂ s. f. magazie de provizii la bordul navelor. (< fr. cambuse) Vezi definitia »

șotítă s.f. (reg.) țuică foarte slabă, obținută la sfârșitul distilării. Vezi definitia »

PLANÉZĂ s. f. platou de bazalt, triunghiular, între două văi înguste și adânci de pe povârnișurile conurilor vulcanice. (< fr. planèze) Vezi definitia »

TEMPERÁNȚĂ s.f. Cumpătare, moderație, sobrietate. [Cf. fr. tempérance, it. temperanza, lat. temperantia]. Vezi definitia »