CULMINÁ vb. intr. (despre aștri) a atinge punctul de culminație. ◊ (fig.) a atinge cel mai înalt stadiu; a ajunge la apogeu. (< fr. culminer, lat. culminare) Vezi definitia »

trénchina s.f. art. (reg.) horă de flăcăi. Vezi definitia »

CONSUNÁ vb. I. intr. A produce o consonanță. ♦ (Fig.) A se armoniza, a se acorda. [P.i. 3. consúnă, var. consona vb. I. / cf. fr. consonner, după suna]. Vezi definitia »

AȘARNÁ vb. tr., refl. a (se) îndârji, a (se) înverșuna, a se) pasiona. (< fr. /s'/acharner) Vezi definitia »

ierná, iernez v. i. (d. bărbați) a fi întreținut de o femeie. Vezi definitia »