ȘTEMUÍ vb. tr. a etanșa marginile tablelor nituite, cu ajutorul unei unelte speciale. (după germ. stemmen) Vezi definitia »

căhúi, căhúie, căhúi, adj. (înv.; reg.) tulburare la minte, năuc, nebun. Vezi definitia »

FĂPTUÍ, făptuiesc, vb. IV. Tranz. A face, a săvârși ceva; (în special) a comite o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune. – Fapt + suf. -ui. Vezi definitia »

râtuí, râtuiésc, vb. IV (reg.) 1. a râma (porcul). 2. a-și bate joc, a lua peste picior. Vezi definitia »

piguí, pígui, vb. IV (reg.; despre făină) a cerne. Vezi definitia »