RÍCTUS s. n. strâmbătură a gurii provocată de o contracție a mușchilor feței sau de un râs forțat. (< fr., lat. rictus) Vezi definitia »

nus, -ă, pron. pers. (înv.) el; dânsul. Vezi definitia »

CÓNUS s.m. (Zool.) Gasteropod marin cu cochilia convolută, conică. [< it. cono, cf. gr. konos – con]. Vezi definitia »

HÁBEAS CÓRPUS loc. s. (în legislația unor țări) drept care garantează libertatea individului, permițând celui arestat să compară în fața unui magistrat, care urmează să decidă asupra legalității arestării. (< lat. habeas corpus, să ai corpul /liber/) Vezi definitia »

CONCÉNTUS s. n. melodie corală liturgică la unison, melismatică, care se opune recitării solo. (<fr. concentus) Vezi definitia »