CELÉSTĂ s. f. instrument muzical de percuție cu claviatură, la care sunetul este produs prin lovirea unor lame metalice cu ciocănele de lemn. (< it. celesta, fr. célesta) Vezi definitia »

MUTULÍCĂ, mutulici, s. m. 1. (Fam.) Persoană tăcută, timidă, care vorbește puțin; om prostuț, bleg. 2. (Bot.) Plantă al cărei rizom se întrebuințează ca leac împotriva durerilor abdominale (Scopalia carniolica). – Mut + suf. -ulică. Vezi definitia »

alesídă (alesíde), s. f. – Colier. – Mr. alsidza. Ngr. ἀλυσίδα (Gáldi 143). Vezi definitia »

pioncănitúră, pioncănitúri, s.f. (reg.) 1. strigăt specific curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; piocit, pițigăială, pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe). 5. vedere slabă; pioncăială, pioncăit. 6. mocoșire, mocăială. 7. migală, migăleală. Vezi definitia »

PRIMĂRÍȚĂ, primărițe, s. f. 1. Soția primarului; primăreasă. 2. Femeie care îndeplinește funcția de primar (II); primăreasă. – Primar + suf. -iță. Vezi definitia »