SPÉCTRU s. n. 1. ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate. ◊ ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite cu o radiație electromagnetică complexă. ♦ ~ atomic = spectru prin tranziții electronice în atomii elementelor; ~ molecular = spectru prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor în stare liberă. ◊ totalitatea aspectelor sub care se prezintă ceva. 2. totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență. ♦ ~ solar = spectrul radiației emise de Soare. 3. fantomă, vedenie, fantasmă. ◊ (fig.) ceea ce provoacă îngrijorare, spaimă; pericol iminent. 4. proporție procentuală a diverse categorii ecologice de specii dintr-un teritoriu sau dintr-o biocenoză. (< fr. spectre, lat. spectrum, germ. Spektrum) Vezi definitia »

fíltru (-re), s. n. – 1. Dispozitv cu care se separă particulele solide dintr-un lichid. – 2. Băutură căreia i se atribuie virtuți miraculoase. Îmbinare a fr. filtre și a fr. philtre. – Der. filtra, vb.; filtrant, adj.; filtrație, s. f.; infiltra, vb.; infiltrați(un)e, s. f., toți din fr. Vezi definitia »

PASIMÉTRU s.n. (Tehn.) Instrument de măsurat, asemănător cu pasametrul, folosit pentru măsurarea cavităților pieselor. [< fr. passimètre]. Vezi definitia »

DIÓPTRU s. n. 1. suprafață care separă două medii transparente cu indici de refracție diferiți. 2. dispozitiv, instrument care determină linia de vizare către un punct dat. (< fr. dioptre) Vezi definitia »

ALGOMÉTRU s.n. Algezimetru. [Cf. it. algometro]. Vezi definitia »