Definita cuvantului nomenclatură
NOMENCLATÚRĂ s. f. 1. totalitatea termenilor folosiți sistematic într-o știință, într-o ramură a tehnicii etc. 2. listă, catalog cuprinzând termeni, titluri de opere, nume proprii, numirile obiectelor, în special din domeniul tehnicii etc. 3. schemă de organizare a unei instituții, conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor în subordine; (p. ext.) persoanele care ocupă diferite funcții în cadrul acestei scheme: (peior.) categorie privilegiată a vârfurilor politice într-un regim dictatorial. (< fr. nomenclature, germ. Nomenklatur, lat. nomenclatura)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu nomenclatură
REGÁLĂ2 s.f. Instrument de suflat asemănător orgii, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. [< fr. régale]. Vezi definitia »
poítră s.f. (reg.) zi care urmează după o sărbătoare (sau o precedă) și în care se face praznic. Vezi definitia »
CLUJEÁNCĂ, clujence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Cluj-Napoca sau în județul Cluj. ♦ Locuitoare din municipiul Cluj-Napoca sau județul Cluj. – Clujean + suf. -că. Vezi definitia »
USCĂTÚRĂ, uscături, s. f. 1. Creangă subțire și uscată. ♦ Așchie, surcea. 2. (Mai ales la pl.) Mâncare uscată, care se poate mânca rece (și fără o pregătire specială). ♦ Uscățea, v. uscățel (3). – Usca + suf. -ătură. Vezi definitia »
OBSERVÁNȚĂ s. f. 1. observare, respectare a legilor, a normelor religioase. 2. (med.) respectarea de către bolnav a tratamentelor prescrise. (< fr., engl. observance) Vezi definitia »