Atac. Ansamblu fenomenelor morbide, de obicei acute, care survin brusc si se reproduc periodic, la intervale mai mult sau mai pu in regulate. Vezi definitia »

iamác (iamáci) s. m. – 1. Recrut, răcan. – 2. Aghiotant. Tc. yamak (Șeineanu, III, 66). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

hac (hácuri), s. n. – (Trans.) Surcele, vreascuri. Germ. Hack(holtz). – Cf. hăcui. Vezi definitia »

AMONIÁC s. n. Gaz incolor, cu miros înțepător, înecăcios, obținut din combinarea hidrogenului cu azotul. [Pr.: -ni-ac] – Fr. ammoniaque. Vezi definitia »

ATÁC s. n. 1. faptul de a ataca; acțiune de luptă ofensivă. ◊ agresiune împotriva cuiva. 2. inițiativă într-un joc sportiv. ◊ jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe. 3. acțiune violentă și susținută împotriva unor teorii, concepții etc. 4. (med.) acces (2), criză, șoc. 5. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet. (< fr. attaque) Vezi definitia »