HELOCRÉN, -Ă adj. (despre izvoare) care apare în mlaștini cu debit mic; (despre organisme) care trăiește în asemenea ape. (< germ. helokrene) Vezi definitia »

MORFOGÉN, -Ă adj. care influențează forma și structura organismelor. (< fr. morphogène) Vezi definitia »

AUTIGÉN, -Ă adj. (despre un component al unei roci) format o dată cu roca. (< fr. autigène) Vezi definitia »

DOLMÉN s.n. Monument funerar megalitic, alcătuit dintr-o piatră plată așezată orizontal pe două pietre verticale. [< fr. dolmen, cf. celt. tolmen – masă de piatră]. Vezi definitia »

EPIFENOMÉN s. n. 1. (fil.) fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. (< fr. épiphénomène) Vezi definitia »