Definita cuvantului normal
NORMÁL, -Ă I. adj. 1. firesc, comun, obișnuit. ◊ (despre oameni) sănătos (fizic și psihic). 2. conform unor norme. ◊ (despre mărimi) cu valoare apropiată de cea întâlnită frecvent. 3. (chim.) concentrație ~ă = cantitatea de substanță conținută într-o soluție, exprimată în echivalenți-gram la litru de soluție. 4. (mat.) secțiune ~ă = secțiune realizată cu un plan care conține normala (II, 1) într-un punct dat la suprafața secționată. 5. școală ~ă (și s. f.) = școală în care se pregătesc învățătorii. II. s. f. 1. dreaptă perpendiculară dusă pe tangenta la o curbă în punctul de contact. 2. media elementelor meteorologice, calculată dintr-un șir de ani de referință. (< fr. normal. lat. normalis, it. normale)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu normal
LABIOPALATÁL, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează cu ajutorul buzelor și prin atingerea dosului părții anterioare a limbii de vălul palatului. (< fr. labiopalatal) Vezi definitia »
CONVERSAȚIONÁL, -Ă adj. conversativ. (< fr. conversationel) Vezi definitia »
UZUÁL, -Ă adj. folosit în mod curent. ◊ frecvent, obișnuit. (< fr. usiuel, lat. usualis) Vezi definitia »
CAUDÁL, -Ă adj. (Biol.) De la coadă, care ține de coadă. [Pron. ca-u-. / cf. fr. caudal, it. caudale < lat. cauda – coadă]. Vezi definitia »
INERȚIÁL, -Ă adj. (fz.) referitor la inerție. ♦ sistem ~ = sistem de referință în raport cu care se verifică principiul inerției (1). (< it. inerziale, germ. inertial) Vezi definitia »