Definita cuvantului normalitate
NORMALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este normal. 2. (chim.) concentrație a unei soluții în comparație cu aceea a unei soluții normale. (< fr. normalité)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu normalitate
AMOVIBILITÁTE s.f. Faptul de a fi amovibil. [Cf. fr. amovibilité, it. amovibilità]. Vezi definitia »
ÎMBRĂCĂMÍNTE s. f. 1. Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc (exceptând încălțămintea); veșminte, haine, straie. 2. Hârtie, material plastic etc. cu care sunt învelite copertele unui caiet, ale unei cărți etc. 3. Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola, pentru a o proteja etc. [Gen.: îmbrăcămintei] – Îmbrăca + suf. -ăminte. Vezi definitia »
INTEGRALITÁTE s. f. Stare, situație a ceea ce este întreg, complet. ♦ Proprietatea unei expresii diferențiale de a admite o integrală. ♦ Însușirea de a constitui un întreg (care nu poate fi redus la suma părților sale componente), un sistem; caracter de sistem. – Din fr. intégralité. Vezi definitia »
LUMINOZITÁTE, luminozități, s. f. 1. Însușire a unui corp de a fi luminos (I 1); strălucire. ♦ (Fiz.) Caracteristică a instrumentelor optice, exprimată prin raportul dintre iluminarea imaginii unui obiect și strălucirea obiectului. ♦ (Astron.) Strălucire a stelelor, exprimată fie prin emisiunea totală de energie luminoasă, fie în raport cu luminozitatea soarelui. 2. Însușirea unui loc, a unei incinte etc. de a fi luminoase (I 2). 3. Fig. Seninătate, limpezime; optimism; bucurie. – Din fr. luminosité. Vezi definitia »
SENSIBILITÁTE s.f. 1. Facultate a organismelor vii de a simți, de a percepe prin simțuri tot ceea ce vine din afară; simțire. 2. Însușirea de a fi foarte simțitor; afectivitate, emotivitate accentuată. ♦ Receptivitate artistică. ♦ Predispoziție a organismelor la diferite boli. 3. Însușire a unui instrument sau a unui aparat de a indica cele mai mici valori, deosebiri, diferențe. 4. (Chim.) Mărime a concentrației unei soluții la substanța de analizat, care produce, în timpul unei reacții de recunoaștere, un efect la pragul perceperii senzoriale. 5. Viteza cu care reacționează o emulsie fotosensibilă pentru a se obține o anumită înnegrire a argintului în funcție de cantitatea de lumină recepționată. [Cf. fr. sensibilité, lat. sensibilitas]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z