Definita cuvantului notar
NOTÁR s. m. 1. (ant.; la romani) secretar; funcționar imperial care redacta actele juridice. 2. ecleziast sau laic atașat cancelariilor episcopale sau congregațiilor romane. 3. funcționar public învestit cu puterea de a autentifica acte juridice. 4. secretar al primăriei în comunele rurale. (< fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu notar
ABECEDAR, -re s.n. Manual elementar pentru învă area scrisului si cititului. Din abc (pronun at abecé), de unde var. ortografică ABCdar. -Din fr. abécédaire, it. abecedario (sec. XVIII) Vezi definitia »
ZAHAR- elem. v. zaharo-. Vezi definitia »
CORNICULÁR, corniculari, s. m. Soldat roman atașat pe lângă un centurion sau un tribun. – Din lat. cornicularius. Vezi definitia »
captár (căptár), captáre (căptáre), s.n. (reg.) capac din coajă de tei pentru acoperirea stupilor cu albine; pocriș. Vezi definitia »
PARLOÁR s.n. (Rar) Sală de primire (într-un internat, într-o cazarmă); vorbitor. [Pron. -loar. / < fr. parloir]. Vezi definitia »