Definita cuvantului notă
NÓTĂ s. f. 1. scurtă însemnare scrisă; indicație, comentariu, remarcă (în scris). ◊ articol publicistic de proporții reduse. ◊ adnotare la un text, care cuprinde lămuriri sau informații asupra unei probleme ridicate de acel text. 2. aspect, nuanță caracteristică, trăsătură particulară. ♦ a fi în ~ = a se potrivi unei situații; a forța ă = a exagera. 3. element component caracteristic unei noțiuni. 4. calificativ (în cifre) prin care se apreciază cunoștințele, lucrările unui elev, unui student etc. 5. comunicare diplomatică scrisă, adresată de un guvern altui guvern, cu privire la anumite probleme etc. 6. înscris care cuprinde indicarea sumelor pe care trebuie să le achite cineva. 7. semn convențional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale; sunetul corespunzător. (< fr. note, it., lat. nota)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu notă
ANTIPODÁRĂ s. f. (mat.) curbă a cărei podară în raport cu un punct este o curbă dată. (< fr. antipodaire) Vezi definitia »
priteáșcă s.f. (reg.) fiecare dintre cele două bucăți de lemn prinse de crucea căruței sau a trăsurii, de care se leagă ștreangurile hamului. Vezi definitia »
STRUJITÚRĂ, strujituri, s. f. Fâșie, așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. – Struji + suf. -tură. Vezi definitia »
CÂTEODÁTĂ adv. Din timp în timp, când și când, uneori. – Câte + o + dată. Vezi definitia »
CĂSÚȚĂ, căsuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui casă1 (1); căscioară, căsișoară, căsulie. ♦ Căsuță poștală = ghișeu sau compartiment special unde se repartizează și se păstrează, la poștă, scrisorile pe care le ridică personal adresantul. 2. Compartiment dintr-o cutie de litere tipografice, în care se păstrează un singur fel de literă. ◊ Căsuță tipografică = spațiu destinat colofoniului. 3. (La pl.) Spațiile dintre dinții spatei, prin care trec firele de urzeală la războaiele de țesut – Casă1 + suf. -uță. Vezi definitia »