RAMIFICÁȚIE, ramificații, s. f. 1. Formare a ramurilor laterale la tulpinile și rădăcinile plantelor; ramificare. ♦ (Concr.) Parte desfăcută dintr-un întreg; ramură, braț. ♦ Despărțitură, subdiviziune, subîmpărțire. 2. Locul de separare a unei căi de circulație, a unor conducte etc. în două sau în mai multe ramuri; (fiecare dintre) despărțiturile (secundare) formate prin această separare. – Din fr. ramification. Vezi definitia »

BRAHIDACTILÍE s. f. viciu de conformație prin scurtimea degetelor. (< fr. brachydactylie) Vezi definitia »

TAXIARHÍE s. f. (ant.) demnitate de taxiarh. ◊ corp de pedestrași în Grecia antică. (< fr. taxiarchie) Vezi definitia »

XILOLITOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de tipar litografic la care clișeul se execută pe o placă de lemn acoperită cu un strat de calcar. [Gen. -iei. / < fr. xylolithographie]. Vezi definitia »

SOCIOPATÍE s.f. (Liv.) Tulburare de comportament având drept cauză defectele educației într-un mediu social nefavorabil. [Gen. -iei. / < fr. sociopathie, cf. lat. societas – societate, gr. pathos – boală]. Vezi definitia »