SANBENÍTO s. n. inv. tunică galbenă, din pânză de sac, care se punea celor condamnați de inchiziție. ◊ condamnare. (< it. sanbenito, sp., fr. san-benito) Vezi definitia »

ÁLTO s.m. (Muz.) 1. Voce omenească cu timbru grav, pe un registru între sopran și tenor. 2. Violă. ♦ Instrument de alamă analog saxhornului. [< it., fr. alto]. Vezi definitia »

SOSTENÚTO adv. (muz.) susținut, rar și uniform. (< it. sostenuto) Vezi definitia »

PLANETO- elem. „planetă”. (< fr. planéto-, cf. gr. planetes, rătăcitor) Vezi definitia »

MÓTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Con moto = mișcat, cu mișcare foarte repede. [< it. moto]. Vezi definitia »